Si iata ca mi-am deschis blogul despre care tot vorbeam in pagina mea de facebook, cu pasi timizi, dar asta e tot ce pot sa fac dat fiind timpul si asa extrem de limitat pe care il am la dispozitie.
Citeam tot felul de siteuri de specialitate, mai mult sau mai putin, si parca eram unul din pacienti, dornic de informatie, cat mai completa, dar care sa fie scrisa si pe intelesul meu. Si din toate siteurile scrise in limba romana, am tras o concluzie simpla. Nu intelegeam nimic daca eram un laic neavizat.
De aici si dorinta mea de a spune lucrurilor pe nume, cum imi e caracterul, poate supar pe unii sau pe altii, poate sunt cateodata prea incisiv, dar, cum imi doresc si din relatia mea cu pacientii, sa plecam de aici cu niste lamuriri si pana la urma sa nu fim din categoria aia de pacient care iese din cabinetul unui renumit profesor si intrebat fiind cum a fost, el sa zica: „mi-a povestit de-a fir a par tot ce am, ce simt, etc., foarte misto, un om extraordinar, dar nu am inteles o iota din ce trebuie sa fac pe mai departe!”
Vom porni la drum cu niste informatii din cele mai comune si voi astepta si un feedback de la voi in asa fel incat sa invat cum sa scriu pe mai departe. Bineinteles ca voi avea tendinta sa intru in detalii uneori prea stufoase, ca asa ne e tuturor medicilor firea, dar imi cer scuze anticipat. Vreau sa tratez subiectele ca si cum as fi in locul vostru ca si pacienti si sper sa imi si iasa.
Cu drag,
Paul Nastase