Articulația umărului este cea mai mobilă dintre toate pe care le avem – articulație sinovială.
Tot pe principiul bila într-o cupă, capul humerusului se articulează cu omoplatul prin cavitatea glenoidă. Numai că, spre deosebire de șold, unde cupa cuprinde mare parte din bilă, cupă omoplatului este foarte mică și plată, ca o farfurie dacă vreți, ceea ce înseamnă că stabilitatea articulației și mișcarea sa depinde foarte mult de celelalte structuri din jurul său, în mod special tendoanele unor mușchi și ligamentele. Din această cauză o mare problemă reprezintă uzură sau inflamația acestora, precum și traumatismele umărului care pot duce foarte ușor la luxații. La această articulație mai participă și clavicula.
Articulația cotului este o articulație de tip balama – articulație sinovială.
Formată din paleta humerală, olecran și capul radial, această articulație este mai puțin afectată de artroză decât surorile sale. În schimb, tratamentul acesteia este destul de dificil de efectuat, prin prisma potențialului de recuperare destul de redus. Trauamtismele de la acest nivel în mod special sunt deloc de neglijat, cu urmări serioase pentru pacient.