Cum sa pastram articulatiile (sau macar cum sa intarziem momentul protezarii) – partea 2 (genunchii)

Acum vine partea mai interesanta. Am facut niste infiltratii, niste recuperare, etc. Toate bune si frumoase, nimic nu merge. Vine momentul in care o sa zica majoritatea ortopezilor ca trebuie sa va operati.

Bine bine, si ce operatie?

Ca e sold, lucrurile sunt destul de simple, in sensul in care daca protezam un sold procentul de satisfactie e de circa 95%, chiar si in cazul unor operatii mai putin reusite, dar stabile. Adica nu sare soldul de la locul lui.

Ca e capitolul genunchi, ne punem intrebarea care e pasul urmator. Studiile arata ca procentul de satisfactie al protezei de genunchi e mult mai scazut, undeva pe la 65%. Aceleasi studii arata ca procentul de satisfactie scade direct proportional cu varsta, adica daca pacientul e tanar si ii punem proteza, rata de satisfactie e medie in cel mai bun caz. Asta se coreleaza si cu nivelul de activitate, ca daca suntem tineri facem mai multe lucruri, muncim, mai avem si un hobby, eventual un sport de practicat, chit ca e recreational si nu de competitie.

Si atunci a aparut chirurgia asta prezervationala (adica de pastrare a articulatiei) care a mai domolit sargul protezistilor. Practic ne arata cateva metode prin care noi putem cel putin sa impinge momentul protezarii pana la un punct (sau moment) in care rata de satisfactie dupa protezare devine buna si chiar excelenta. Plus ca scade si (ne)sansa sa avem proteza asta revizuita (care e o tragicomedie de cele mai multe ori).

Cum se face?
Intai trebuie analizat mersul pacientului. Apoi trebuie analizat axul biomecanic al intregului membru pelvin (de la sold la talpa). Asta se face cu ajutorul unei radiografii speciale numita Pangonograma, sau in engleza Ortholeg sau long leg views. Apoi se calculeaza niste unghiuri si axe care ulterior vor stabili daca merita facuta o corectie in vreun plan.

Asta e de departe cea mai testata placa dintre toate, si cea mai veche. Merge pe principiul unei fixari rigide dar care sa permita si vindecare osoasa fara grefa. E asa-zisul gold standard al osteotomiei de tibie.

PEEK PowerPlate

Asta e ceva mai noua si e facuta cu insertii de carbon in plastic, care ii da proprietati diferite de placa Tomofix si permite incarcare mai mare pe vertical, la mine asta se traduce ca pacientul poate sa calce mai repede si mai puternic pe piciorul operat. In rest, aceleasi principii ca la Tomofix.

Newclip

Aceasta este o placa noua, care poate fi si personalizata pe baza unui CT sau RMN. Plasticurile de mai sus sunt asa-zisele „pacient specific instruments” adica ce se obtine dupa ce un calculator decide care e gradul de corectie si care este unghiul de taiere. Scurteaza mult durata operatiei si e mult mai usor de facut, practic e un „no-brainer”, nu trebuie sa gandesti mult, doar pozitionezi si tai, corectezi si gata treaba.

Are insa doua mari neajunsuri:
– Placa in sine e super-rigida, ceea ce nu promoveaza vindecarea osoasa si astfel ai nevoie obligatoriu de grefa de os, pe care o platesti sau ti-o ia ortopedul din osul bazinului. Si daca o platesti oricum e net inferioara fata de osul tau, pentru ca e sintetica.
– A doua problema e ca placa asta merge f bine daca operatia merge bine. Dar daca ai o complicatie mare, care inseamna sa se rupa osul intr-un loc unde nu ar trebui in timpul corectiei (de exemplu, fracturi pe cealalta parte a osului tibiei), esti in pom. Si trebuie sa schimbi cu una din placile de mai sus.

Dar bineinteles ca personalizarea operatiilor e in mare voga si ne asteptam sa iasa totul bine, nu-i asa?

Mai sunt si alte multe osteotomii mai delicate, cum ar fi cele de la nivelul femurului, pilonului tibial, care au aplicabilitate in multe alte corectii complexe, se pot face si concomitant (femur+tibie), cu recidive de sub 5%.

Ce e important e ca dupa operatia asta se pot castiga cam 10 ani din viata genunchiului afectat. Unii pacienti pot trai chiar pana la restul vietii doar cu aceasta osteotomie.

Asa ca e de bun augur.

Asadar, daca vrem picioare cat de cat drepte si fara durere, operatiile de osteotomie sunt cam ultima reduta inaintea poftei (greu de rezistat) chirurgilor protezisti, dar, ca la Marasesti, se poate si la noi sa spunem „Pe aici nu se trece!” 🙂

Sa auzim de bine!