(Fratele uitat al LIA-ului. Nu e spectaculos, dar face prăpăd dacă e ignorat.)
Când vine vorba de ligamentele genunchiului, toată lumea a auzit de LIA – vedeta accidentărilor sportive. Dar mai există un „frate mai discret”, care ține genunchiul la fel de bine pe poziție, doar că în altă direcție: Ligamentul Încrucișat Posterior – LIP.
Problema e că, pentru că nu face la fel de mult „poc”, și pentru că pacienții pot merge cu el rupt, este adesea trecut cu vederea. Iar o instabilitate posterioară ignorată duce în timp la artroză, menisc rupt și uzură asimetrică.
Ce face LIP-ul?
LIP-ul oprește tibia să alunece înapoi în raport cu femurul.
Este mai gros, mai puternic și mai bine vascularizat decât LIA, deci se rupe mai greu. Dar dacă se rupe, și nu e diagnosticat, genunchiul devine instabil într-un mod mai „tăcut”.
Cum se rupe?
- Clasicul traumatism auto: pasagerul lovește bordul cu genunchiul → tibia este forțată brusc posterior
- Căderi directe pe genunchi (snowboard, sporturi de contact)
- Accidente de muncă, căzături pe scări, etc.
- Uneori apare în contextul unor leziuni combinate – LIA, colaterale, corner posterolateral
Cum se manifestă?
- Durere difuză în spatele genunchiului sau în față (datorită compensării musculare)
- Senzație de instabilitate ușoară sau „moale” la mers pe teren denivelat
- Pacientul simte că „genunchiul cedează pe spate” la coborât pante sau scări
- Rareori apare umflătură semnificativă (nu e o leziune „spectaculoasă”)
- Deseori se trece cu vederea și e descoperit doar la RMN sau artroscopie
Examen clinic
Testul clasic: sertarul posterior pozitiv
– pacientul în decubit dorsal, genunchiul flectat, tibia alunecă posterior față de femur
Important: trebuie comparat cu genunchiul celălalt!
Uneori e o laxitate constitutivă și nu o ruptură patologică.
Ce arată RMN-ul?
- Semnal anormal în LIP
- Întindere, ruptură parțială sau completă
- Poate fi însoțit de edem osos în zona posterioară a platoului tibial
- Uneori, leziuni asociate: colateral intern, menisc, posterolateral corner
Tratamentul?
🟢 Dacă leziunea e parțială și genunchiul e stabil:
- Se poate trata conservator:
- orteză cu limitare a flexiei
- repaus + fiziokinetoterapie
- exerciții pentru cvadriceps și control neuromotor
- monitorizare atentă
🔴 Dacă leziunea e completă și genunchiul este instabil:
- Se recomandă reconstrucția LIP
- Se face artroscopic, cu grefă (hamstrings, tibial posterior etc.)
- Poate fi combinată cu alte proceduri (dacă avem leziuni asociate)
Particularitate:
- Recuperarea este mai lentă decât la LIA
- Pacientul trebuie să evite timp de 6–8 săptămâni exercițiile care implică forță pe flexie maximă
- Foarte importantă kinetoterapia ghidată corect
De ce este important să nu o ignorăm?
- Instabilitatea posterioară duce la uzura cartilajului femurului
- Modifică biomecanica întregii articulații
- Favorizează leziuni de menisc și durere anterioară cronică
- Tibia poate rămâne blocată în posterior (translație posterioară)
- Și, în final, accelerează apariția artrozei
Concluzie
Ligamentul încrucișat posterior nu face gălăgie când se rupe. Dar absența lui destabilizează tot mecanismul genunchiului.
Dacă ai suferit un traumatism la genunchi (mai ales o lovitură directă în față) și simți că genunchiul e „moale”, merită verificat. Nu toate instabilitățile sunt anterioare.
Iar dacă LIP-ul e rupt și instabil, intervenim. Cu tehnică corectă și recuperare bine condusă, genunchiul poate reveni la funcție normală.
În rest, să auzim de bine!