(Când ligamentul nu e rupt complet, dar nici nu mai ține ce trebuie.)
„Mi-a zis radiologul că LIA e doar întins. Deci nu e grav, nu?”
Ei bine… nu e chiar așa simplu.
Leziunile parțiale de LIA (ligamentul încrucișat anterior) sunt frecvent întâlnite în practica de zi cu zi, mai ales la pacienți activi care au suferit un traumatism de rotație, dar au încă stabilitate în genunchi.
Pe RMN nu apare o ruptură completă, ci o descriere de tipul: „modificări de semnal, edem, fibre păstrate parțial” – ceea ce se traduce prin „nu e rupt total, dar e afectat”. Sau, mai nou, primim procente, de exemplu 25% rupt.
Problema e că RMN-ul ne arată fibrele. Nu ne spune cât de bine mai țin. Asta o vedem doar clinic.
Ce înseamnă „leziune parțială”?
Ligamentul este încă prezent, dar:
- fie are o zonă întinsă (elongată),
- fie are o porțiune ruptă, dar restul pare integru
- uneori e afectată inserția femurală sau tibială
- poate apărea edem în jurul lui
Pe scurt: aspectul pare „mai bine” decât realitatea funcțională.
Ce contează cu adevărat?
Genunchiul este stabil sau instabil la testare clinică?
Aceasta este întrebarea-cheie. Dacă genunchiul „scapă” la testul de sertar anterior, pivot shift sau Lachman, atunci avem o instabilitate reală.
Și atunci, spun foarte clar:
Dacă genunchiul este instabil, se operează, indiferent dacă ligamentul este doar „întins” sau „parțial rupt”.
Motivul?
Un ligament parțial, dar instabil, nu mai îndeplinește funcția sa principală – stabilitatea anterioară și de rotație.
Lăsat așa, pacientul riscă:
- leziuni de menisc
- leziuni de cartilaj
- transformarea leziunii într-o ruptură completă
- sau o instabilitate cronică, mai greu de tratat ulterior
Ce facem dacă genunchiul E stabil?
Atunci ne putem permite un tratament conservator, adică fără operație:
- repaus relativ
- orteză pentru stabilitate (pe termen scurt)
- kinetoterapie activă: întărirea musculaturii, control neuromotor
- revenire progresivă la activitate sportivă după minim 3 luni
Pacientul este monitorizat și reevaluat. Dacă apare instabilitate pe parcurs → se operează.
Variante chirurgicale:
- Ligamentoplastie clasică (ACL recon)
- când ligamentul nu mai e funcțional deloc
- se înlocuiește cu grefă (hamstrings, patelar, cvadriceps)
- Repararea ACL (ACL repair)
- când avem un ligament rupt recent
- tehnici noi tip ”BEAR” nu sunt disponibile la noi în țară încă
- ranforsare cu diverse tipuri de suturi și benzi, cum e Internal Brace
- Ligamentoplastie de augmentare
- se păstrează fibrele sănătoase din LIA
- se completează doar partea lipsă cu o grefă
- avantaj: recuperare mai rapidă, mai mult țesut biologic păstrat
Această tehnică e folosită mai ales în leziuni parțiale instabile, cu zone bine delimitate.
Concluzie
Leziunea parțială de LIA nu înseamnă automat „scapi de operație”.
Dacă genunchiul este instabil, se operează.
Dacă este stabil și simptomele sunt minime, tratăm conservator, dar cu atenție și urmărire clară.
Ligamentul nu trebuie doar să fie acolo. Trebuie să funcționeze.
Și dacă nu funcționează, atunci intervenim și refacem stabilitatea.
În rest, să auzim de bine!