(„Nu mi-am rupt nimic, dar genunchiul îmi scapă.” Da, se poate.)
Când cineva vine la consult și spune:
„Nu știu ce am. Nu am căzut, nu am auzit poc, RMN-ul e curat… dar am senzația că-mi scapă genunchiul.”
…știu deja în ce direcție trebuie să mă uit.
Asta nu înseamnă că persoana respectivă „își imaginează” problema, ci că vorbim despre o instabilitate funcțională, nu structurală. Adică genunchiul e întreg, dar nu mai e bine controlat.
Cum e posibil să ai instabilitate fără o ruptură?
Gândiți-vă la genunchi ca la un stâlp susținut de mai multe cabluri (ligamente) și fire active (mușchi). Dacă toate cablurile sunt intacte, dar firele nu mai funcționează cum trebuie, stâlpul va „tremura” și nu va mai fi sigur. Exact asta se întâmplă în acest tip de instabilitate.
Este frecvent întâlnită la:
- Adolescenți și tineri activi, în special fete (datorită laxității ligamentare mai mari)
- Persoane cu hipermobilitate articulară („sunt foarte flexibil din fire”)
- Sportivi după o pauză lungă sau cu dezechilibre musculare
- Pacienți care au suferit o operație mai veche la genunchi, dar au o recuperare incompletă
Cum se manifestă?
- Senzația că „genunchiul scapă” la mers sau mișcări bruște
- Nesiguranță la coborât scări sau teren denivelat
- O ușoară ezitare sau „blocaj” în timpul mersului rapid
- Fără durere clară sau constantă
- RMN fără leziuni ligamentare sau meniscale semnificative
Mulți pacienți spun:
„Parcă o clipă îmi fuge genunchiul… apoi totul revine la normal.”
Aceste simptome sunt reale și trebuie tratate, chiar dacă RMN-ul pare perfect.
De ce apare?
🧠 Instabilitatea fără ruptură este adesea rezultatul unei combinații între:
- Lipsa de forță în musculatura coapsei (cvadriceps, ischiogambieri)
- Dezechilibru între grupele musculare
- Lipsa controlului neuromuscular (creierul nu mai „simte” cum trebuie poziția genunchiului)
- O aliniere anatomică imperfectă (ex: platfus, genunchi în X)
- O postură generală incorectă, mai ales la sportivi care fac mult efort unilateral
Cum se tratează?
Aici tratamentul nu e cu bisturiul, ci cu răbdare, exerciții și repetiție.
🟢 Kinetoterapie specializată:
- Exerciții pentru întărirea cvadricepsului, în special vastul medial
- Izometrie, exerciții pe suprafețe instabile (bosu, plăci de echilibru)
- Lucru pe propriocepție – adică felul în care genunchiul „comunică” cu creierul
- Refacerea controlului neuromotor prin exerciții funcționale
Este important ca programul să fie individualizat, adaptat în funcție de vârstă, activitate și nivel de mobilitate.
Ce NU funcționează?
- Orteza – poate da o falsă siguranță și reduce și mai mult activitatea musculară
- Odihna pasivă – genunchiul devine și mai slab
- „Lasă că-mi trece” – duce adesea la accidente mai mari ulterior
Când trimitem pacientul la RMN?
- Dacă instabilitatea e însoțită de umflare, durere persistentă sau episoade acute de „cedare completă”
- Sau dacă nu răspunde deloc la programul de recuperare corect făcut
Dar în majoritatea cazurilor, un examen clinic atent și un plan de kineto personalizat sunt suficiente.
Concluzie
Nu toți genunchii instabili sunt cu leziuni. Unii doar au „uitat” cum să fie stabili.
Și vestea bună e că pot învăța din nou, cu ajutorul tău și al kinetoterapeutului potrivit.
În rest, să auzim de bine!