(când genunchiul „se plânge”, dar nu e nimic rupt pe RMN)
Acesta e un articol inspirat de un pacient de 57 ani care participa în trecut la șapte (7!) maratoane și ultra-maratoane pe an.
Mulți sportivi, mai ales cei de performanță sau cei care practică sport constant (inclusiv amatori), vin la consult cu o problemă clasică: genunchiul doare, dar nu știm exact de ce. N-au avut un traumatism clar, RMN-ul nu arată rupturi, iar examenul clinic e aproape normal. Ce se întâmplă?
Cel mai adesea, avem de-a face cu ceea ce numim sindrom de suprasolicitare – o reacție „tăcută” a structurilor genunchiului, care nu se vede pe imagini, dar pe care corpul o simte din plin.
Ce înseamnă, de fapt, suprasolicitarea?
E ca atunci când folosești o piesă de echipament prea mult, prea des, fără să-i dai timp să-și revină. Genunchiul e construit pentru efort, dar are nevoie de recuperare. Când nu-i oferim asta, apar mici inflamații sau dezechilibre funcționale.
📌 Gândiți-vă la o balama unsă perfect, care începe să scârțâie dacă o folosești 10 ore pe zi. N-ai rupt nimic, dar clar ceva nu mai merge bine.
Cine e cel mai afectat?
- Alergători
- Cicliști
- Practicanți de sporturi cu mișcări repetitive (ex: arte marțiale, dans, tenis)
- Sportivi care au crescut volumul de antrenament brusc
- Persoane cu tehnică greșită, pantofi inadecvați sau probleme de aliniament (platfus, genunchi în X, etc.)
Ce structuri pot fi afectate?
Suprasolicitarea poate atinge aproape orice componentă a genunchiului:
- Tendonul rotulian → tendinită
- Tendonul cvadricepsului
- Meniscul
- Cartilajul, în special cel rotulian
- Banda iliotibială (pe partea externă)
- Bursa anserină (în partea medială)
De multe ori, problema nu e una singură, ci un mic dezechilibru care afectează întreg lanțul kinetic.
Cum se manifestă?
- Durere difuză la efort, care apare treptat
- Senzație de genunchi „obosit” sau greu
- Trosnituri sau zgomote discrete
- Durere la anumite unghiuri de flexie
- Sensibilitate la apăsare pe anumite puncte
- Absența unei cauze clare în istoric sau la RMN
Important: durerea poate să „migreze” — azi în față, mâine pe lateral. Asta derutează adesea pacientul.
Ce facem?
Primul pas e pauza. Știu, sportivii urăsc să audă asta. Dar fără pauză, corpul n-are nicio șansă să se repare.
🟢 Tratament conservator:
- Pauză sportivă 2-4 săptămâni (în funcție de severitate)
- Gheață locală, 15-20 min de 2-3 ori/zi
- Antiinflamatoare locale/orale
- Kinetoterapie: stretching, exerciții pentru echilibru muscular
- Corectarea tehnicii de antrenament
- Schimbarea pantofilor sport, eventual talonete
- Infiltrații cu PRP sau alte terapii biologice, acid hialuronic sau corticosteroizi
Când e cazul să te îngrijorezi?
Dacă durerea:
- Persistă peste 4-6 săptămâni
- Se agravează în ciuda repausului
- Este asociată cu blocaj, instabilitate sau umflare accentuată
Atunci e momentul să investigăm mai adânc. Poate nu e doar o suprasolicitare, ci ceva mai complex.
Concluzie
Genunchiul care „doare fără motiv” nu înseamnă că îți închipui. Înseamnă că ți-ai cerut prea mult de la articulație, prea repede. Vestea bună e că, odată identificat, sindromul de suprasolicitare se tratează ușor, fără bisturiu.
Cu răbdare, exerciții corecte și ajustări mici în rutină, poți reveni la sport în siguranță.
În rest, să auzim de bine!