(Când o bucată din genunchi „nu se mai ține bine”. Și doare.)
Osteocondrita disecantă este una dintre acele afecțiuni rare, dar importante, care pot apărea la adolescenți și tineri adulți, mai ales dacă fac sport de performanță sau repetă aceleași tipuri de mișcări în mod intens.
Nu vine cu un accident clar, nu doare neapărat tare de la început, dar dacă este ignorată… poate duce la probleme serioase pe termen lung, inclusiv la corpi liberi intraarticulari sau leziuni de cartilaj ireversibile.
Ce este osteocondrita disecantă?
Pe scurt: este o zonă de os subcartilaginos care moare din cauza lipsei de vascularizație. Cartilajul de deasupra pare intact, dar osul de sub el se slăbește, se fisurează și uneori se fracturează parțial sau total.
Dacă fragmentul de os și cartilaj se desprinde complet, se transformă într-un corp liber – adică o bucățică ce „se plimbă” prin genunchi și poate bloca mișcarea.
Cine e afectat?
Sunt două tipuri distincte de pacienți:
1. Adolescentul activ (10–16 ani)
- Se numește osteocondrită disecantă juvenilă
- Apare frecvent la sportivi: fotbal, baschet, gimnastică
- Dacă e prinsă devreme, are un potențial bun de vindecare
2. Adultul tânăr (20–35 ani)
- Apare când o leziune din copilărie nu a fost tratată
- Sau apare de novo, prin microtraumatisme repetate
- Are o evoluție mai proastă, necesitând intervenție chirurgicală
Unde apare cel mai frecvent?
- Condilul femural medial (cam 80% din cazuri)
- Poate apărea și pe condilul lateral sau pe rotulă, dar mai rar
Cum se manifestă?
La început:
- Durere vagă, difuză, mai ales la efort
- Apare la alergare, sărituri, sport de impact
- Se atenuează cu odihnă
Pe măsură ce evoluează:
- Durere punctuală, adesea profundă
- Blocaj articular (dacă fragmentul s-a mobilizat)
- Instabilitate sau „poc” brusc în timpul mișcării
- Uneori umflare ușoară a genunchiului
Cum punem diagnosticul?
- Examen clinic – durere localizată pe condil, test Wilson pozitiv (durere la extensie cu rotație internă)
- Radiografii – în stadiile mai avansate se vede o zonă rotundă, delimitată
- RMN – standardul de aur pentru a evalua:
- dimensiunea leziunii
- stabilitatea fragmentului
- afectarea cartilajului de deasupra
Tratamentul depinde de vârstă și stadiu:
🟢 La adolescenți (formă stabilă, incipientă):
- Repaus sportiv 3–6 luni
- Ținut sub observație cu RMN repetat
- Orteză uneori, în funcție de localizare
- Rata de vindecare este bună (peste 70%) dacă e prinsă la timp
🔴 La adulți sau când fragmentul este instabil:
- Se recomandă tratament chirurgical, în funcție de situație:
Variante:
- Fixarea fragmentului cu șuruburi resorbabile
- Curățarea zonei și microfracturi (dacă fragmentul e pierdut)
- Grefă osteocondrală (OATS – transplant de cartilaj și os de la același pacient)
- ACI/MACI – în cazuri mari și bine delimitate, transplant de condrocite
Ce se întâmplă dacă e ignorată?
Fragmentul se poate desprinde complet → apare corp liber
Cartilajul se deteriorează → durere cronică
Osul de dedesubt suferă → risc crescut de artroză precoce
Pe scurt: cu cât tratăm mai devreme, cu atât salvăm mai mult din genunchi.
Concluzie
Osteocondrita disecantă e o problemă tăcută la început, dar care poate produce daune mari dacă nu e tratată corect. Din fericire, știm exact cum se manifestă, cum se diagnostichează și când trebuie să intervenim.
Așa că, dacă ai un genunchi care „scârțâie”, te doare ciudat la efort sau simți că „se blochează” uneori fără motiv, poate fi un semn. Iar la consult o lămurim clar și repede.
În rest, să auzim de bine!