(Când genunchiul „nu se mai lasă” – și nu, nu e doar în capul pacientului.)
Orice genunchi operat are nevoie de timp, răbdare și exercițiu ca să-și revină. Dar uneori, în ciuda unei intervenții corecte, a unei recuperări făcute „ca la carte” sau chiar fără o explicație clară, pacientul vine și spune:
„Nu pot să-l îndoi mai mult de atât.”
„Nu mai pot să-l întind complet.”
„Parcă e blocat, ca o barieră.”
Aceasta este artrofibroza – o reacție exagerată de vindecare, în care genunchiul formează țesut cicatricial în exces, rigidizând articulația.
Ce este, de fapt, artrofibroza?
Este un proces inflamator anormal, în care genunchiul produce fibre de colagen în exces după o intervenție chirurgicală sau o imobilizare prelungită. Aceste fibre se organizează haotic și creează „pânze” sau „benzi” fibroase care limitează mișcarea articulației.
Gândiți-vă la o ușă care a fost vopsită prea gros și care acum se lipește de toc. Așa face și genunchiul afectat de artrofibroză – se „blochează” mecanic.
Când apare?
- Cel mai frecvent după operații de LIA, menisc, fracturi sau protezare
- Poate apărea și după o leziune tratată conservator, dacă genunchiul a fost imobilizat prea mult
- Se întâlnește mai des la pacienți:
- cu răspuns inflamator crescut
- anxioși sau temători să „forțeze” recuperarea
- cu episoade de infecție postoperatorie
Cum se manifestă?
- Limitarea extensiei (nu poate întinde complet piciorul)
- Limitarea flexiei (nu poate îndoi mai mult de 90°–100°)
- Senzație de „barieră mecanică” la mișcare
- Durere la capătul de mișcare
- Rigiditate dimineața, care nu se ameliorează cu mișcare
- Uneori, zgomote sau pocnete la mobilizare
Este important să facem diferența între:
- genunchi dureros și
- genunchi blocat mecanic prin artrofibroză
Cum confirmăm diagnosticul?
- Examenul clinic este cel mai important
- RMN poate arăta zonele de fibroză, dar nu este esențial
- Se exclud alte cauze de blocaj (corpi liberi, ruptură menisc, etc.)
Ce putem face?
🟢 Prevenția e cheia:
- Mobilizare precoce după operație
- Kinetoterapie începută devreme
- Încurajarea pacientului să își recapete controlul activ
- Evitarea imobilizărilor inutile
🔄 Tratament:
- Kinetoterapie intensivă
- întindere ghidată
- exerciții pasive și active de amplitudine
- masaj transversal pentru țesuturile cicatriciale
- Mobilizare sub anestezie
- se face dacă în 6–8 săptămâni nu se recuperează mobilitatea
- practic, se „forțează” genunchiul sub control, fără ca pacientul să simtă durerea
- Artroliză artroscopică
- îndepărtarea țesutului fibros format în exces
- curățare a compartimentului anterior și posterior
- se face în cazuri severe, cu limitări majore de flexie/extensie
Cât durează recuperarea?
- Cu tratament corect, majoritatea pacienților revin la o mobilitate aproape completă
- Dar necesită timp, răbdare și implicare
- După artroliză, kinetoterapia este crucială – genunchiul „profită” de noua libertate și trebuie învățat să o folosească
Concluzie
Artrofibroza nu este o complicație frecventă, dar poate fi extrem de frustrantă.
Pacientul simte că genunchiul „nu-l mai ascultă”, că e strâns, blocat, limitat. Iar vestea bună e că există soluții – dar cheia este identificarea precoce și intervenția la momentul potrivit.
Dacă genunchiul tău nu mai merge cum mergea, nu e „în capul tău”. Poate fi o artrofibroză – și se rezolvă.
În rest, să auzim de bine!